Simptomele acidului uric crescut și ale gutei: semnele, valorile și când e nevoie de medic

Acidul uric este un produs rezidual. Corpul îl produce când descompune purinele, substanțe naturale care se găsesc în propriile celule și în unele alimente și băuturi. În mod normal, se dizolvă în sânge, iar rinichii îl elimină prin urină.

Se acumulează când corpul produce prea mult sau când rinichii nu elimină destul. O valoare mare se numește hiperuricemie. Este frecventă, iar mulți oameni cu o valoare mare nu au niciodată vreo problemă din cauza ei.

Totuși, când valoarea rămâne mare, acidul uric poate forma cristale mici, ca niște ace, în articulații și în jurul lor, precum și în rinichi. Aceste cristale dau simptomele: guta în articulații și pietrele la rinichi.

Ce înseamnă crescut? Fiecare laborator își tipărește propriul interval normal pe buletin, iar înainte de menopauză valorile femeilor sunt de obicei puțin mai mici decât ale bărbaților. Pragul după care se ghidează medicii în ghidul din Marea Britanie este 360 micromol/L (6 mg/dL): la această valoare sau peste ea, guta este mai probabilă la cineva cu simptome, iar tratamentul gutei urmărește ca valoarea să rămână sub ea. Ca să compari unitățile, 1 mg/dL înseamnă aproximativ 60 micromol/L.

Adesea nu există niciunul. Acidul uric crescut, singur, nu dă de obicei niciun simptom și se descoperă adesea întâmplător la o analiză de sânge de rutină. Simptomele vagi, cum ar fi oboseala sau durerile în tot corpul, nu sunt tipice pentru acidul uric crescut, așa că merită căutate alte cauze.

Crizele de gută sunt simptomul cel mai frecvent:

• durere bruscă și puternică într-o singură articulație, care începe adesea noaptea și crește în câteva ore
• cel mai des la baza degetului mare de la picior, dar și la alte articulații ale labei piciorului, la gleznă, genunchi, încheietura mâinii, mână sau cot
• articulația este fierbinte, umflată și roșie sau violacee, cu pielea lucioasă, și atât de sensibilă încât doare chiar și atingerea cearșafului
• o criză trece de obicei în 1 până la 2 săptămâni, chiar și fără tratament, dar crizele tind să revină, din ce în ce mai des

Pietrele la rinichi: durere în lateralul burții sau în partea de jos a spatelui, care se poate întinde spre zona inghinală și vine și pleacă în valuri, cu greață, nevoia de a urina des sau urină tulbure.

După ani de acid uric crescut:

• noduli tari, ca de cretă, sub piele (tofi), pe degetele de la mâini sau de la picioare, pe coate sau pe urechi
• articulații care rămân înțepenite și dureroase între crize și articulații deteriorate

La femei: guta este mai rară și apare rar înainte de menopauză, pentru că hormonul estrogen ajută rinichii să elimine acidul uric. După menopauză riscul crește, iar simptomele sunt aceleași ca la bărbați.

Acidul uric crește când corpul produce mai mult sau rinichii elimină mai puțin. Lucruri care îl cresc sau care fac guta mai probabilă:

• Alcoolul și băuturile îndulcite cu zahăr, inclusiv cele cu sirop de porumb bogat în fructoză
• Alimentele bogate în purine: carnea roșie, organele, cum ar fi ficatul și rinichii, și unele fructe de mare
• Kilogramele în plus, tensiunea mare, colesterolul mare, diabetul și boala de rinichi
• Medicamentele: pastilele de eliminat apa (diureticele), aspirina în doză mică, unele medicamente pentru tensiune (inhibitorii ECA), ciclosporina și niacina în doze mari. Nu opri singur un medicament prescris: întreabă-l pe medicul care ți l-a prescris.
• Genele și vârsta: guta se moștenește în familie, este mai frecventă la bărbați, începe de obicei la vârsta mijlocie și devine mai probabilă la femei după menopauză
• Mai rar, unele cancere ale sângelui și tratamentul lor (chimioterapia)

Ce declanșează o criză: mult alcool băut, o masă foarte mare, prea puține lichide, o boală cu febră, o rănire sau o operație și începerea sau schimbarea unor medicamente.

Analiza de sânge pentru acid uric (numită și acid uric seric sau uricemie) măsoară valoarea. La cineva cu simptome tipice de gută, o valoare de 360 micromol/L (6 mg/dL) sau mai mare susține diagnosticul. Valoarea poate scădea în timpul unei crize, așa că, dacă iese mai mică și guta pare totuși probabilă, analiza se repetă la cel puțin 2 săptămâni după ce criza a trecut. Un rezultat crescut, singur, fără simptome, nu înseamnă că ai gută.

Valoarea acidului uric	Ce înseamnă de obicei
360 micromol/L (6 mg/dL) sau mai mult	Susține diagnosticul de gută la cineva cu simptome tipice; mulți oameni cu această valoare nu fac niciodată gută
Sub 360 micromol/L (6 mg/dL)	Ținta obișnuită de tratament pentru persoanele cu gută
Sub 300 micromol/L (5 mg/dL)	O țintă mai joasă pentru persoanele cu noduli (tofi), articulații deteriorate permanent sau crize care tot revin

Analiza lichidului din articulație: dacă diagnosticul nu e clar, medicul scoate puțin lichid din articulație cu un ac subțire și caută cristale la microscop. Tot așa verifică și dacă există o infecție.

Imagistica: o radiografie, o ecografie sau un CT special (CT cu energie duală, dual-energy CT), dacă nu se poate scoate lichid.

Alte verificări, pentru că guta vine adesea împreună cu alte boli: funcția rinichilor (creatinină și eGFR), glicemia (HbA1c), colesterolul și tensiunea. O analiză de urină pentru acid uric poate ajuta când problema sunt pietrele la rinichi. Ghidul nostru despre boala de rinichi explică ce legătură au rinichii.

Acid uric crescut fără simptome: mulți oameni nu au niciodată vreo problemă. Dacă n-ai avut niciodată gută sau pietre la rinichi, întreabă-l pe medic dacă trebuie făcut ceva; adesea sfatul este să lucrezi asupra cauzelor, cum ar fi greutatea, alcoolul, băuturile îndulcite și tensiunea, în loc să iei medicamente.

Guta este altceva. Fără un tratament care scade acidul uric, se formează mereu cristale noi și, în timp:

• crizele vin mai des, durează mai mult și se întind la mai multe articulații
• se formează tofi sub piele
• articulațiile se pot deteriora permanent (artrita gutoasă cronică)
• pietrele la rinichi devin mai probabile

Guta merge adesea împreună cu tensiunea mare, boala de rinichi, diabetul și bolile de inimă, așa că medicii le verifică și pe acestea. Bine tratată, majoritatea oamenilor cu gută nu mai fac crize, iar nodulii se micșorează.

În timpul unei crize:

• odihnește articulația și ține-o ridicată, nu lăsa cearșaful să o atingă și răcește-o cu o pungă cu gheață învelită într-un prosop
• bea multe lichide
• medicul îți poate da un calmant antiinflamator (un AINS), colchicină sau o cură scurtă de pastile cu corticosteroizi; cu cât începi mai devreme, cu atât funcționează mai bine

Scăderea acidului uric pe termen lung: medicii oferă un medicament care scade acidul uric, de obicei alopurinol sau febuxostat, persoanelor cu crize repetate sau supărătoare, boală de rinichi, tofi, articulații deteriorate sau care iau diuretice, și discută despre el cu oricine a avut o criză. De obicei se începe la 2 până la 4 săptămâni după ce o criză a trecut, se crește treptat, cu analize de sânge, până când valoarea ajunge la țintă, și se ia pe termen lung, adesea toată viața. În primele luni pot apărea crize, așa că medicul poate adăuga un medicament care să le prevină: continuă să iei medicamentul care scade acidul uric.

Obiceiuri care ajută:

• păstrează o greutate sănătoasă și, dacă trebuie să slăbești, slăbește încet
• bea mai puțin alcool și mai puține băuturi îndulcite și ține zile fără alcool
• bea destulă apă pe parcursul zilei
• rămâi activ în moduri care nu solicită articulațiile dureroase și renunță la fumat

Nicio „dietă pentru acid uric” anume nu s-a dovedit că previne crizele sau scade acidul uric; se recomandă o alimentație sănătoasă și echilibrată.

Ce medicament și cât iei hotărăște medicul tău. Calmantele antiinflamatoare nu sunt sigure pentru toată lumea, de exemplu în boala de rinichi, ulcerul de stomac sau unele boli de inimă, așa că întreabă întâi un farmacist sau un medic. Ferește-te de prafurile, ceaiurile și suplimentele „care vindecă acidul uric” vândute online: întreabă un medic sau un farmacist înainte să le încerci.